Romania dispune de aproape 15 mil. Ha teren agricol, din care 9,3 mil. Ha arabil, 0,6 mil. Ha plantatii de vii si livezi, peste 4,8 mil. Ha pajisti naturale, cea mai mare parte a suprafetelor avand o fertilitate ridicata.
Combine la lucru
Potentialul agricol al Romaniei rezulta din structura modului de utilizare a terenurilor( dupa Anuarul statistic al Romaniei). In functie de calitatile si pozitia geografica a terenurilor agricole s-au structurat si dezvoltat si diferitele sectoare ale agriculturii. O ramura cu vechi traditii a agriculturii romanesti o constituie cultura cerealelor: graul, porumbul, orzul si, intr-o masura mai mica, sorgul, orezul, ovazul. Principalele regiuni cerealiere sunt: Campia Romana, Campia de Vest, Podisul Moldovei, Podisul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei si Podisul Getic.
Principalele plante tehnice cultivate in Romania sunt: floarea soarelui ( in sud-estul tarii mai cu seama), soia, sfecla de zahar, inul si canepa. In zonele mai reci (Podisul Sucevei, depresiunile din Carpatii Orientali, nord-vestul Depresiunii Transilvaniei) si in zonele periurbane din campie se cultiva cartoful. Legumele si leguminoasele pentru boabe se cultiva mai ales in imprejurimile oraselor si in luncile unor rauri. Cultura vitei de vie are in Romania traditii stravechi. Principalele zone viticole sunt: podgoria Cotnari-Iasi-Husi, podgoria Nicoresti Ivesti, Valea Calugareasca, Panciu, Odobesti, podgoriile din Podisul Getic (Stefanesti, Dragasani, Strehaia), podgoriile din Podisul Dobrogei (Murfatlar, Niculitel}), podgoriile situate pe Mures si Tarnava, etc.
Pomicultura ocupa, de asemenea, suprafete mari in Subcarpatii Getici si de curbura, sudul Banatului), Podisul Sucevei (v. Suceava), depresiunea Hateg, etc.
Cresterea animalelor este o indeletnicire traditionala a poporului roman. Principalele specii: bovinele, porcinele, ovinele si pasarile de curte, etc. O alta indeletnicire specifica poporului roman este apicultura, cu raspandire pe intreg teritoriul tarii. Sericicultura (cresterea viermilor de matase) este mai dezvoltata in Oltenia si Banat, datorita cultivarii dudului in aceste regiuni.
Principalul proces care a avut locc dupa 1989 l-a constituit decolectivizarea, reorganizarea si privatizarea intreprinderilor de stat, abandonarea planificarii centralizate, creandu-se premisele asezarii intregii agriculturi pe bazele proprietatii private. Fertilizarea terenurilor agricole este asigurata in totalitate din productia interna de ingrasaminte a celor zece mari combinate chimice. Un rol important in cresterea productiei agricole il au irigatiile, a caror retea acopera in prezent aproximativ 3 milioane de hectare. Principala directie de actiune pentru formarea noii structuri agrare o constituie privatizarea, care determina in mod esential proprietatea si exploatatia si conduce la restructurarea productieui, in corelatie cu cererea de piata.